Pentru Dragos s-a mobilizat un intreg oras, iar colegii si profesorii lui s-au unit si impreuna muta muntii din loc! Pentru ca Dragos este absolut special si pentru ca merita o sansa!
O sa va rog sa va rupeti o farama din timpul vostru si sa cititi acest articol pana la capat iar daca nu aveti posibilitatea sa ajutati macar sa il distribuiti sa ajunga la cat mai multe persoane!
Despre Dragos a povestit cel mai frumos si totdata peste masura de emontionant profesorul sau Doru Castaian, initiatorul acestei campanii umanitare:
" Dragoş este elev în clasa a XI-a, profilul arhitectură, al Liceului de Arte “Dimitrie Cuclin” din Galaţi. Dragoş este elevul meu. Unul dintre cei mai buni şi mai spectaculoşi elevi pe care i-am avut vreodată.
Pe lângă faptul că desenează dumnezeieşte, Dragoş este un tânăr a cărui bunătate şi statură morală mă umilesc.
Mă fac să mă simt meschin şi mic, aşa cum stau în coconul meu zilnic de interese, numărând bani de pâine, şi bani de rate şi bani de alte lucruri care nu contează. În cea mai bună dintre lumile posibile, Dragoş şi-ar face planuri de facultate, planuri cu prietenii, planuri cu fetele. Iar astea ar fi singurele lui griji.
Copilul acesta este însă bolnav, diagnosticat cu cancer de când avea zece ani. În cei şapte ani de boală, şi-a dus cumplita suferinţă în linişte şi cu demnitate. Vorbim des, are o inteligenţă incisivă şi răscolitoare, mă întreabă, caută, emană curiozitate şi poftă de viaţă. De-a lungul timpului mi-a spus multe lucruri, însă doar recent am aflat de boala lui. Există o pudoare a suferintei, pe care am întâlnit-o doar la oamenii cu adevărat luminoşi.
Dragoş nu mi-a povestit nicidată nimic despre nopţile lui de groază şi nesomn, despre oroarea chimio-terapiilor nesfârşite, nici despre medicii de la Cluj care îl iubesc ca pe copilul lor, nici despre desenele cu care le-a împânzit holul clinicii. Am făcut facultatea la Cluj, am stat deseori în trenul care pe el îl duce către locul unde îi vor răscoli boala. Dragoş nu m-a anunţat niciodată nici când a trecut de la agonie la extaz şi apoi, invariabil, din nou la agonie. Nu mi-a povestit nici de momentul în care a aflat că e bolnav, nici de momentul în care te aşezi sub razele care te ucid, dar injectează în tine şi speranţa, nici despre momentul în care i s-a explicat că singura şansă (cum o fi sa ai 17 ani şi să ţi se explice care îţi este ultima şansă?) este să încerce un tratament revoluţionar, care se face în doar câteva locuri din lume (tratament cu protoni, la o clinică din Munchen).
Şi că această şansă face 30.000 de euro.
Nu mi-a spus nici cum e să fii trimis de o autoritate a statului român (Casa de Asigurări de Sănătate) să alcătuieşti un dosar (lucru pentru care faci noi drumuri la Cluj şi pierzi noi nopţi gândindu-te la moarte) pentru ca, după săptămâni întregi, să ţi se spună că n-ai avut niciun moment nicio şansă, pentru că tratamentul tău nici nu se află în nomenclatorul oficial al tratamentelor potenţial decontabile…
N-am ştiut enorm de multe despre Dragoş, pentru că acest copil serios şi bun, şi-a ascuns suferinţa, aşa cum ai ascunde o pată pe cămaşă. Pentru a nu ne indispune.Sunt un profesor oarecare, dintr-un oraş oarecare, vorbindu-vă despre un tânăr pe care nu-l cunoaşteţi. Nu ştiu care sunt şansele să obţin ajutorul dumneavoastră, dar ştiu că nu am timp şi ca trebuie să fac tot ce pot pentru a-l ajuta. Şi mai ştiu şi că binele este improbabil, dar că reflectă tot ce e mai bun în noi. Şi tocmai de aceea e rar şi nepreţuit.
De aceea, vă rog din suflet, să îl ajutaţi. Dacă vi se pare insuportabil ca un copil să depindă de o sumă care pentru alţii este derizorie, ajutaţi-l. Dacă vi se pare inacceptabil ca statul să îşi bată joc de încă un tânăr, ajutaţi-l. Dacă sunteţi între cei 90% care spun că au un Dumnezeu în care să creadă, ajutaţi-l.
Vă mulţumesc din suflet în numele lui!
Prof. Doru Căstăian
Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin” Galaţi
Pentru el colegi, prietenii si toti cei ce au fost impresionati de povestea sa au organizat o serie de evenimente in scop caritabil, asadar daca sunteti din Galati sau din imprejurimi puteti ajuta mergand la un spectacol!
Totodata puteti dona folosind conturile din bannerul de mai sus sau daca puteti ajuta in vreun fel, indiferent care ar fi acela puteti lua legatura cu domnul profesor Doru Castaian initiatorul acestei campanii. Despre Dragos mai puteti citi pe blogul dedicat lui sau pe paginile de facebook Alaturi de Dragos si Hei, Dragos.
Urmand exemplul bloggerului galatean Gabriel Ursan ofer publicitate pe blog celor interesati. Mai exact voi oferi pentru primele 5 firme care vor dona minim 50 euro cate un banner 300/300 pentru o luna in sidebar si un articol publicitar. (pe principiul primul venit primul servit) Conform statisticilor google analytics blogul are in medie 9000 de vizitatori unici pe zi si PR 3. Daca vor fi mai multe firme interesante pot oferi mai multe articole publicitare sau link-uri in sidebar.
In cazul in care sunteti interesati o sa va rog in momentul in care faceti donatia sa specificati : "pentru Dragos Iftimie" si sa imi trimiteti un mail in prealabil la office@caietulcuretete.com sau luati direct legatura cu domnul profesor. De asemeni Gabriel Ursan ofera pe blogul lui publicitate in schimbul donatiilor.
In speranta ca v-am sensibilizat va rog din toata inima sa ajutati macar cu un share la acest articol sau daca cunoasteti pe cineva care are posibilitatea sa ajute, sau credeti ca ar fi interesat de publicitate pe blog sa i-l aduceti la cunostinta.
Haideti sa ii oferim impreuna lui Dragos o sansa la viata!
Trimiteți un comentariu
Sunt Vio si iti multumesc pentru vizita. Sper ca te-ai simtit bine si ai reusit sa gasesti inspiratie intre paginile acestui caiet virtual! Daca ai incercat deja retetele mele imi poti trimite o fotografie pe mailul office@caietulcuretete.com sau intri pe pagina de facebook a blogului si postezi fotografia preparatului realizat de tine.
Daca ceva nu ti-a placut sau o reteta nu ti-a iesit, cu mare drag si impreuna putem gasi cauza insuccesului tau. Rugamintea mea este sa pastram o limita elementara de bun simt, comentariile ofensatoare si de prost gust imi rezerv dreptul de a nu le publica!
Spor la gatit dragii mei!