Rubarba, rabarbarul, sau reventul este practic o leguma originala din Asia sau America de Nord dar se cultiva si la noi in tara de multi ani in zona Ardealului. De la rubarba se consuma doar tulpina, frunzele fiind toxice. Se preteaza foarte bine in placinte, tarte, prajituri, dar si in gemuri dulceturi si compoturi.
Rubarba nu se foloseste doar in bucatarie ci si in medicina avand multiple proprietati: detoxifiaza organismul, are actiune purgativa, stimuleaza sistemul digestiv avand si efect tonic, dar este folosita si pentru tratarea anemiei, anorexiei si a asteniei. Este o planta saraca in calorii dar bogata in potasiu, fosfor, magneziu, fier, zinc si vitamina C.
Eu am cumparat rubarba din supermarket, se gaseste in Lidl sau in Kaufland, dar foarte probabil sa fie si in alte magazine.
Siropul de rubarba de astazi este foarte racoritor, recunosc ca in acest moment deja l-am terminat si cel mai mare merit pentru asta l-au avut copiii. Noi l-am baut cu apa minerala, dar il puteti combina si cu apa plata.
Ingrediente:
6 tije rubarba
1 l apa
600 gr zahar
50 ml zeama de lamaie
4-5 capsuni
Mod de preparare:
Curatam rubarba de coaja lemnoasa cu ajutorul unui curatator de legume.
O spalam si o taiem cuburi.
Punem apa peste rubarba si o lasam sa fiarba pana ce tulpinile de rubarba sunt foarte moi. In acest moment adaugam capsunele si le lasam doar atat cat sa dea o culoare frumoasa siropului si apoi oprim focul. Rolul capsunelor este acela de a da culoare siropului, daca doriti puteti renunta la ele.
Strecuram totul printr-o sita deasa.
Lichidul obtinut il punem intr-un vas impreuna cu zaharul si zeama de lamaie si il fierbem pana cand se ingroasa usor. Ca sa vedem cand este fiert turnam pe o farfurie o picatura de sirop, daca aceasta se va strange siropul este gata, daca se va imprastia mai trebuie fiert.
Turnam siropul obtinut in sticle si infiletam bine capacele.
E delicios! Am baut la cineva in Ardeal. Acolo se fac fel de fel de prajituri cu rubarba. In Bucuresti insa nu gasesc. Oricum reteta e de tinut minte . Multumesc!
ReplyDeleteEu niciodată nu curăț rubarba de coajă pentru că tocmai ea-i dă culoare preparatului și dacă este pregătită pe foc,nici nu se cunoaște coajă,așa daca-i adaugi căpșune, aroma nu mai e de rubarbă e de căpșune!
ReplyDelete