Pana sa ajung in Tara Motilor, anul trecut, recunosc ca nu m-au tentat niciodata aceste placinte, nu stiu de ce, dar nu pareau cine stie ce. Ei bine, dupa ce am mancat, am realizat ce am pierdut, si am vrut neaparat sa le pregatesc si acasa. Am avut ocazia sa incerc cu diverse umpluturi, dar cel mai mult mi-au placut cele cu branza si ceapa, iar copiii, evident, le-au preferat pe cele cu afine!
Oricum, foarte bune, si se fac si foarte usor! Eu am facut din 500 g faina si am obtinut sase placinte, sfatul meu este sa dublati cantitatea si sa le faceti atat cu umplutura sarata, cat si cu umplutura dulce!

In caz ca va intrebati ce este lespedea, este o piatra speciala,  pe care se coc aceste placinte. Eu nu am avut o astfel de piatra, dar am copt pe o tabla groasa. Puteti folosi o tigaie de fonta sau de tuci in loc de lespede.

Va recomand si placinta  dobrogeana cu branza dulce si stafide,  invartita moldoveneasca cu nuca, placinta cu iaurt  sau placinta traditionala cu mere. Mai multe retete de placinte gasiti aici. Mai multe retete traditionale romanesti gasiti aici.  

  Nu uitati ca va astept si pe pagina de facebook a blogului aici, sau in grupul de discutii al blogului aici sau pe instagram aici

Impartim aluatul in sase parti egale.

Dam casul pe razatoarea mica, sau il faramitam cu o furculita daca este mai moale. Adaugam sare dupa gust si cozile de ceapa tocate marunt si amestecam. 

Fiecare bila de aluat o intindem cu sucitirul, cat mai subtire. Punem in mijloc o lingura-doua de umplutura.

Tragem marginile aluatului spre mijloc, le pliem si strangem ca sa sigilam la interior umplutura.

Cu atentie vom intinde din nou aluatul.

Incingem lespedea (tigaia, tabla), ungem cu putin ulei si punem placinta la copt.

O intoarcem si pe partea cealalta, ungand si de acesta data tabla pe care o coacem.

Procedam la fel si cu restul placintelor. Sunt foarte bune calde, dar si reci. Neaparat sa incercati si varianta cu afine.