Copilaria mea la tara, in campia Baraganului, a fost presarata cu nenumarate amintiri, care de care mai placute, dar fara doar si poate imaginea bunicului meu a marcat intr-un mod deosebit toata aceasta perioada. Bunicul a fost tamplar, dar si stupar, insa a fost genul de barbat priceput la toate si una dintre marile lui pasiuni era cresterea porumbeilor. Asadar porumbeii ajungeau des pe masa noastra, cel mai mult imi placeau inabusiti la ceaun, dar si la jar erau deliciosi! Si ostropelul si ciulamaua de porumbel mi-au marcat copilaria si gustul lor deosebit nu le-am uitat niciodata.
Cum de curand am primit de la cineva cativa porumbei am pregatit fuguta o ciulama exact asa cum o facea bunica mea, si tare mult ne-a placut. Bunica avea intotdeauna alaturi si o mamaliguta vartoasa, si asezona ciulamaua cu mult marar verde, iar vinul rosu era nelipsit, eu am renuntat la marar si la mamaliga, am renuntat chiar si la vin, dar va sfatuiesc voi sa nu renuntati! Daca o pregatiti toamna, atunci musai sa ii puneti alaturi niste must inasprit, o sa mearga de minune.
