Checul este unul din deserturile cele mai populare, nu cred ca exista gospodina care sa nu aiba o reteta preferata de chec, de obicei mostenita de la mama sau de la bunica. Pe caietul cu retete al mamei erau mai multe retete de chec, multe dintre ele purtand numele unor colege de serviciu, dar preferatul nostru era checul cu lamaie, in dreptul caruia scria tanti Lica, mai ales ca il facea destul de rar, cel mai adesea in preajma sarbatorilor de iarna.
Nu stiu daca faptul ca era cu adevarat gustos il facea sa fie preferatul nostru, sau faptul ca stateam si noi cateva ore la coada de la care obtineam mult ravnitele lamai. Am atatea amintiri neplacute de la cozile comuniste, de cate ori am fost pacalita si data deoparte de oameni in toata firea, de cate ori s-au teminat portocalele fix in fata mea si am ramas cu buza umflata, de cate ori am fost calcata pe picioare in inghesuiala, dar astea erau timpurile, cum parintii mei erau la serviciu cineva trebuia sa stea si la acele cozi. Si nu, nu eram singura, erau multi copii ca mine, de cate ori nu ne luam cu joaca si uitam de coada si ne luam scatoalce de la parinti!
Imi amintesc acele vremuri cu nostalgie, cu tristete, dar totusi si cu bucurie, fiindca am avut o copilarie destul de frumoasa, plina de viata si de aventura. Checul cu lamaie de astazi mi-a amintit de vremurile cand asteptam cu nerabdare sa urmarim in fiecare seara "Mihaela", cel mai popular desen animat, de vremurile cand jucam ratele si vanatorii printre blocurile in constructie, cand ne intorceam de la scoala escaladand mormanele de zapada, de fericirea din ochii nostri cand prindeam la alimentara banane si portocale si de nerabdarea cu care le pandeam sa se coaca sus pe sifonier.
Dar mi-am amintit cu tristete si cum faceam temele la lampa cu gaz fiindca in fiecare seara se lua lumina, si cum primeam painea la cartela, cu portia, sau cum la alimentara gaseam doar ghiveci in bulion si tocana de legume si doar daca aveai pile sus puse puteai lua pe sub mana ceva bunatati de contrabanda!
Revenind la checul nostru cu lamaie, imi voi aduce aminte mereu cu placere de nelipsitul pahar cu lamaie rasa din frigider, mama radea lamaile si acoperea cu zahar, la fel proceda si cu portocalele, si noi ori de cate ori deschideam frigiderul ne bagam nasul in pahare caci tare ne mai placea cum miroase. Le folosea mai apoi la cozonaci, gogosi, sau alte bunatati, iar zeama de la lamai o transforma in limonada delicioasa, ne facea checul cu lamaie, sau mai facea o crema tare faina cu cu rahat, margarina si zeama de lamaie cu care umplea niste fursecuri simple. Da, nu va oripilati, pe atunci nu stiam ce e ala unt, poate ca se gasea la alimentara dar nu oricine avea acces la el, pana si la micul dejun ne intindea mama pe paine margarina si gem, alaturi de o cana de ceai!
Aceasta reteta face parte dintr-un proiect organizat impreuna cu Selgros Romania, proiect in cadrul caruia, impreuna cu cativa blgeri culinari, ne propunem sa va readusem in atentie retete vechi, retete traditionale, din regiunile in care locuim.
